agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-04 | |
Menirea acestor cuvinte,
Ce-acum le scriu fără rost, E să-mi aduca iar aminte De vraja ei, de cum a fost. Cum era s-ai un scop in viață Și un motiv pentru-a trăi; Acum, când totul este-n ceață, Din ea încerc a te clădi. Ea îmi apare iar in față La fel ca-n vremea-aceea bună, Când o-ntrecea în frumusețe Doar luciul clarului de lună. Și nu vedeam atunci că marea Plângea la fericirea noastră Și parcă încerca să spună: 'Aceasta-i clipa cea cerească'. Iar clipa trece și se duce, În timp ce marea tot striga Să luăm aminte clipa-aceasta Că alta nu vom mai avea. Căci știe ea bătrâna mare De când tot sapă-n al său țărm, Dar nimeni nu îi dă crezare Și nu urmeaz-al său îndemn. Așa suntem și noi, ca marea, Tu, țărmul gol și neclintit, Eu, valul izgonit de tine, Ce vine iar, necontenit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate