Ne jucăm, trăim ca vagabonzii
Ce ascund tenebre, vise spoliate
Urmărim în van zig-zagul rătăcirii
Ce ne poartă-n neștiință spre adâncuri.
E nevoie acum de anii rectilinii,
Puri și fragezi de-nceput ai vieții
Izbucnind în timp de urlet și de zbucium
Cu un zâmbet trecător, pătat de sânge.
Vuiet de balaur și minuni pustii
Nu ne este dat a ințelege unde-i capul
Ascuns de călcâie în pășirea-i tandră
Sfărâmând în calea-i nemiloasă
Brațele intinse spre iluzii moarte...