agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-08-17 | |
Copii, opriți-vă din goana voastră,
Şi stați o clipă să ne judecăm! Părintele v-aşteaptă şi vă cheamă, Copiii Mei, veniți să ne-mpăcăm! De vor fi roşii cum e carmazinul, Ca purpura păcatele de-ar fi, Le voi albi mai albe decât neaua Şi-n Casa Mea cu slavă veți trăi. Priviți pe drum, ’napoi în depărtare, La urmele ce-n pulbere-au rămas, Şi spuneți voi, cu câtă îndurare V-am întărit pe cale pas cu pas. Cu roua dimineții şi cu mană, Cu prepelițe grase v-am hrănit Şi apă, când ați vrut v-am dat din stâncă, De arşiță, cu norul v-am umbrit. Am brăzdat căi prin locuri neumblate, Pe fund de mări, un drum să treceți voi, Şi-n loc să proslăviți slăvitu-Mi Nume, Din aur v-ați turnat viței şi boi. Am alergat prin munți şi prin pustie, V-am căutat prin cei mai aspri spini, Şi v-am adus pe umeri iar la turmă. De ce fugiți în noapte la străini? A fost vreo rană să nu-i pun balsamul? Avut-ați vreun suspin să nu-l ascult? De ce atunci disprețuiți un Tată Ce v-a iubit şi vă iubeşte mult? Ați fost murdari şi goi, flămânzi şi singuri, Şi Eu îndurător v-am înfiat... Dar v-ați întors în cloaca voastră neagră, Ați râs şi din mocirlă M-ați scuipat! M-am îngrozit şi M-am căit atuncea C-am pus în voi un chip nemuritor, C-am vrut să fiți părtaşi pe veşnicie La Sărbătoarea sărbătorilor. Unicul Fiu vi L-am trimis ca jertfă, Să moară pentru voi crucificat. Cum M-a durut când cuiele pe cruce Băteau în mâna care v-a creat! L-ați stors şi L-ați zdrobit în teascul vostru, L-ați atârnat pe lemn şi-ați râs de El, Când El plătea în chinuri prețul vostru Şi-L mistuia altarul ca pe-un miel. Pe Golgota se zbuciuma tot cerul, Şi crucea voastră, o, era prea grea... Dar am plătit cu sânge prețul vostru Şi v-am răscumpărat cu viața Mea. Iar voi M-ați părăsit.. Si azi de-afară, Desculț, la uşă bat şi iar vă chem; Oare n-a fost destul că Mi-am dat Fiul, Că-n locul vostru L-am făcut blestem? V-am apărat cu mâini însângerate, Cu trupul frânt, zdrobit sub spinii grei, Băut-am Eu disprețu-n locul vostru, De ce M-ați părăsit copiii Mei? Acum însă, e ultima chemare... La poartă vă mai bat o dată doar. Măcar acum, în ceasul cel din urmă, Să nu disprețuiți bogatul har! Se-apropie-ntunericul cel mare, E semnul revărsatului de zori, Când slava dimineții v-a apare, Ţâşnind din slavă-n slavă peste nori! Atunci veți vrea să fi răspuns chemării, Mă veți ruga – milos şi bun să fiu, Veți alerga la munți, şi plini de groază, Vă veți trezi atunci, dar prea târziu. ...Copii, orpiți-vă din goana voastră, Şi stați o clipă să ne judecăm! Părintele v-aşteaptă şi vă cheamă, Copiii Mei, veniți să ne-mpăcăm! De vor fi cum e carmazinul, Ca purpura păcatele de-ar fi, Le voi albi mai albe decât neaua, Şi-n Casa Mea cu slavă veți trăi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate