Instinct?
Poate ca asa incepe calea catre moarte...


Si e timp pentru dragoste,
timp pentru nebunie, timp pentru suferinta,
la fel cum exista si
timp pentru moarte...
Sentimentul ca nu-ti gasesti locul nicaieri...

Nu apartii nici uneia dintre categoriile
in care se impart oamenii,
nici macar cartile nu-ti mai ofera refugiul dorit.
Poate doar "Un veac de singuratate".

Fiecare clipa pe care imi doresc s-o traiesc intens
devine plata, fara lucire...
O moneda calpa si atat.
Aproape am ajuns la concluzia
ca totul e fals in jurul meu.
Ca zambetele sunt pictate pe fete de mucava,
ca pana si eu sunt doar o marioneta,
manuita de un papusar nebun...

Lipsa mea de sincronizare cu cei din jur,
refuzul banalitatii...
Nici timpul, nici locul nu sunt potrivite pentru mine.
E doar o cusca imensa in care ma invart,
e atat de mare ca mai degraba
ii intuiesc limitele,
dar tot ma tine inchisa.

Si ma macina dorinta de-a pleca...
De tot.

Imi vine din ce in ce mai greu
sa-mi definesc prioritatile...
Poate ca intr-adevar exista in viata momente
in care trebuie sa stai si sa privesti in urma
ca sa poti continua drumul...
Sau sa afli daca e cazul sa mergi mai departe,
sau sa te opresti...

Mi-e dor de tine...atat de dor incat simt ca dispar...
ma risipesc
si nu mai am putere sa lupt cu pustiul care
ma invadeaza.