Tânjești somnatec să te pierzi în parfumul clipelor ce vor veni, să te descoperi în concretul perdelelor de ceară.

Lumea ta e aspirata de haos prin pete subțiri, gânduri amorțite plutesc rușinoase în plasma uitării,

Te înfășori brutal în trecutul schimonosit, te dilați în zgomot de clopot, sfârșitul e pretutindeni și nimeni nu știe.