Departe

Departe de visele tale,
Departe de tot ce-ți dorești,
În lumea de lacrimi și jale,
Acolo tăcere găsești.

În lumea ascunsă în umbră
Tăcerea e paznic și sfânt,
Iar viața atât e de sumbră,
Încât cu durerea mă-ncânt.

Mă doare că ființa-mi uitată
Nu pune iubirii hotar
Și-această iubire-adulată
Mi-îneacă inima-n amar.

Mă doare-n fiecare clipă,
Mă doare gândul că-n abis
O să rămân, și-aici, și după,
Și n-o să-ți fiu nici măcar vis.

Dar eu sunt tot în altă lume,
Sunt sclav și rege, sunt stăpân,
Se-nchină cei fără de nume
La mine, pustnic și păgân.

Tu o să mori, la fel cum alții
S-or naște iar, în urma ta
Luptând pentru schimbarea sorții,
De nemurirea-mi aș uita.

M-aș coborî prea mult spre tine
Și chiar mai mult tu ai cădea
Eu, regăsit printre ruine,
În ele ce-aș putea vedea?

Dar eu te las, ca muritoare,
Să afli-n mine tot ce vrei -
Nu vrei, nu poți, știu că te doare
Și anii mei ți se par grei.

Rămâi la fel de-ndepărtată
De lumea mea precum o stea,
Dar știind: mereu ca niciodată,
Deasupra ta eu voi veghea.

Cu orice râs, cu orice zâmbet,
Plăcerile-ți îmbogățind,
Păstreaz-adânc ascuns în suflet
Că poate eu ți le aprind.