Destinul lacrimilor tale


Tumult de neștiute gânduri
O, lume plină de-nțelesuri!...
N-ai viitor, nici începuturi,
Ai doar speranță.

Căci tu nu ești decât o ființă
Trăind cu singura credință
Că poți să treci de suferință
Cu demnitate.

Iar eu încerc, cu chin și jale
Să duc, pe neclintita-i cale,
Destinul lacrimilor tale
Cât mai departe.

Mă zbucium nopți și zile pline
De vechi dureri și de suspine,
Oftat adânc cuprins în mine,
Teamă de moarte.

Dar tu pășești pe drumu-ți veșnic
Și nevăzut, atât de tainic...
Iar universul tău cel unic
Cuprinde toate.