agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-04 | |
Glosă
Dacă pleacă sau de vine, Totu-n juru-i se destramă; Chiar de se încrede-n sine, Oricum nu câștigă faimă, Iar, de gândul său revine Melancolic și-l alină, Idei ce-ncep să se-mbine, Ca-ntr-o cursă prea nebună, Ce-s avide să adune, Doar emoțiile păstrează. Dacă azi îi merge bine, Lumea-n juru-i e o horă, Îl cunoaște orișicine - Toți plăcerea o adoră; Dar durerea-i să aline Într-o-ntunecată oră Va găsi oare pe cine? Când pe cine o să doară Dacă pleacă sau de vine? Dacă bagă lumea-n seamă, Cât de decăzută este... Și dorința lui îl cheamă Să viseze o poveste De iubire neinfamă, Dragostea de-și dă de veste, Într-o viață cândva calmă Totu-n jur îi joacă feste, Totu-n juru-i se destramă. Științele de taine pline Dacă-n mintea-i le socoate Și învață să combine Viața-n numere ciudate, Nu există noi destine, Încercările-s deșarte, Iar balanța să le-ncline Fără geniu nu se poate, Chiar de se încrede-n sine. Câte unu-l mai îndeamnă Să creeze-o lume nouă; N-ar fi oare-o glumă bună Să nu mai existe două? Hotărînd că nu-i o glumă, Ochii lui se află-n rouă: Chiar de alții îl aclamă Și premierile îl plouă, Oricum nu câștigă faimă. Dacă nopțile-i senine S-au făcut, din întâmplare, Întâmplarea e-o minune: Uită nopțile amare; În a gândurilor strune Regăsește vechi izvoare; Deplângând dureri stăpâne, Gust-a visului savoare. Iar de gândul său revine... Dacă el se simte-n tihnă Sau pământu-n față-i fuge, Dacă inima-i e-o stană, Leu ce în pustiu e rege Și simțirea lui e vană, În natură se retrage, Lâng-o apă cristalină; Ca și soarta-i, apa curge Melancolic și-l alină. De-a văzut sclipind lumine De-aștri morți, pe ceruri sfinte, Nu se cade să se-nchine, Nici la veștede cuvinte... Sângele ce-i curge-n vine Îi aduce iar aminte De atingerile fine; Scânteind trezesc în minte Idei ce-ncep să se-mbine. Viitorul de-l îndrumă, Un moment greșit să aibă : Se va naște înc-o dramă, Moartea doar nu se preschimbă. Împărat peste o brumă, Printre veacuri el se plimbă, Viețile toate le-adună; Doar situațiile se schimbă Ca-ntr-o cursă prea nebună. Lucrurile ce sunt bune Rând pe rând o să le fure; Strigătele-i să tot sune, Teama cui o să o-ndure ? Doar prin caznele străbune Sufletele devin pure; Ființele ce-au fost sunt rune, Au rămas cele obscure, Ce-s avide să adune. Când de lacrimi își pătează Inimile lor de îngeri, Soarta proprie-ngenunchează. Să jelească-ale lor plângeri În adâncu-i nu-ncetează; Orișicât de multe-nvingeri, Bătălii ce le veghează, Sufletu-i pierdut în stingeri, Doar emoțiile păstrează. Doar emoțiile păstrează Ce-s avide să adune Ca-ntr-o cursă prea nebună : Idei ce-ncep să se-mbine Melancolic și-l alină; Iar de gândul său revine, Oricum nu câștigă faimă; Chiar de se încrede-n sine, Totu-n juru-i se destramă, Dacă pleacă sau de vine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate