Aud clopotele bătând



Miroase a viață și a fericire deplină
Florile șoptesc între ele : - „ Uite un spirit fericit !”
Se aud clopotele bătând în depărtare
Și văd trupul meu străin, încarcerat într-un sicriu.
Pământul devine o minge jucăușă sub privirea mea,
Alte spirite mă atrag și mă ademenesc,
Dar eu merg mai departe.
Mă înalț în sfere abisale încât amețesc de beatitudine.
Nu mai pot respira de atâta dragoste și fericire
Și atunci înțeleg că Bunul Dumnezeu mă ține în palmă.