Privesc spre biserica Ta, Părinte.
Acest templu al Dumnezeirii, in care avem punctul de întâlnire.
Dar de fiecare dată uit să-ți spun ‘’Mulțumesc’’ in cuvinte
Iar sufletul meu se prinde strâns de ungherele trupului
Și rămâne încremenit in adorație,
M-ai purtat pe aripile îngerilor Tăi prin viață
Și m-ai învățat să merg drept
Prin ploaie, furtună, mocirlă, întuneric.
Și am mers cu Tine, Doamne
Și încă voi mai merge… până la capăt.