Suflă un vântuleț înghețat prin destinul meu;
Pe ferestrele ființei mele sunt desenate figurine de gheață.
Un viscol cumplit îmi răscolește existența
Și îmi pleznește făptura cu brutalitate primară.

Nu mai simt că exist in negura vieții,
Ochii mei au căpătat culoarea neființei.
Mi-e greu fără tine, jumătatea mea.
In așteptarea ta, m-au acoperit troiene de zăpadă.