Privesc spre acest pahar
Ce sta pe masa din bar
Privesc spre soarele ce inca n-a rasarit
Privesc spre ceas, iar timpu-i deja ispravit

Mai beau odata din paharul singuratatii mele
Ridic privirea, lumea se uita la stele
Numai eu suport calvarul ce-l traiesc
Nu mai pot nici macar sa zambesc...

Lumea din jur discuta, fumeaza,
Asta-i generatia de astazi ce se distreaza
Iar eu ma refugiez in singuratate
In deserturi imense, in pustietate

Privesc undeva intr-un punct imaginar
Si-ncep sa numar orele de calvar
In adancul sufletului ma simt un om pustiit
Care n-a fost, nu este, si nu va fi vreodata iubit

Afara e frig, paharul s-a golit,
Singuratatea din nou m-a cucerit
Iar viata merge inainte,
Fara cuvinte, fara cuvinte...