"insomniacul se ridica in picioare palid si-i smulse fustele rosiatice si asa sfasiate in fata apusului lichid, ca o visina fiarta in votka coapsa ei se simti agatata in dintii lui

the male insa nu o privea, nu-l interesau nici oasele, nici fostele cadavre, odinioara noptiera conservase luni in sir capete de sfinxi care il aprobau, care isi prindeau in par carlige de pescuit spermand ca astfel vor fi mai frumoase; 'mda sa zicem ca te sarut in tunelul lipsit de
lumina, asta abia undeva dupa apus, asta abia dupa ce voi fi muscat mana ta stanga' care a coborat de la o coapsa la alta atat de nehotarata, 'da, sa zicem ca am sa te trag de par desi nu te cunosc, habar n-am ce tare poate fi sanul
tau si cum asa intarit ma poate zgaria pe piele mereu'...
vom abandona in apa si acest inceput de corabie,
vom abandona in vin rosu mangaierile ei...

femeia se despartise de ea insasi, privea apusul si isi imagina lumina mangaindu-i spatiul dintre coapse in liniste

femeia se impartise cateodata in stanga si in dreapta lantului de munti ascutiti ca spatele atat de indiferent
al unui barbat tanar, isi incalta furioasa sandaua rupta si-i infipse tocul pana la prasele, sangele nu tasnea, the male isi inghitea pur si simplu saliva in sine, isi retinea orice picatura de apa ca pe ceva extrem de pretios 'stiu
ca ai sangele dulce asa cum ai privirea ca un apus racoros facut in sange de fata', insa barbatul nu ii raspunse nici de data asta...

mda, s-ar putea sa fie sfarsitul zilei, mda s-ar putea sa ma joc cu cateva monede intre degete, am venit la targ sa imi cumpar frumoase sclave din orient si voi pleca numai cu aceasta, 'spune cinstitule negustor cat face femeia, dar
numai aceasta femeie', vanzatorului i se urca sangele in varful falusului sau minusucul cand auzea asa 'va trebui sa dai tot', am sa dau tot, 'te vei lepada de oricare alta' ma lepad de oricare, 'nu-i vei mai ucide surorile' nu voi mai
ucide, 'si poate atunci aceasta sclava va fi a ta, a ta, a ta...

sarpelecurva isi clampanea ultimele clipe cu carligul in buza, il voi tara pe toata linia perfecta a muntilor, il voi macina ca pe niste seminte in moara bunicului si tot o voi avea/

hai, mai avem putin, cand voi cadea eu tu ai sa ma tragi din coasta dealuluiasa cum am fost la nastere, cand ai sa incepi sa folosesti arme te vei antrena pe pielea mea, hai, iubito, mai avem putin, pe urma toti astia se vor ineca, nu
e nevoie ca norii sa-ti deseneze chipul incepe versul care se sfarseste cu un
sarut."