Ia-mi dorul din aripi
Și-n locul lui toarnă plumb.
O să mă-nvăț și cu șerpii...

Macină lemnul și suflă-mi în ochi praful de piatră;
Înfășoară-te în petale
Și scutură cerneala depe hârtii;
Stinge-ți labirintul
Ca să-mi degere capilarele dinspre răsărit.
Zidește-mi lucarna și proptește ușa
Cu altul căreia fi-i întru tot
Ființarea chipului pictat de-un tâmpit
În care nici măcar
Nu te-ai oglindit...