Noaptea-i rece și pustie,
Și cu gândul eu te chem,
Daca-i ști cât îmi lipsești tu mie…
D-aia lipsa o blestem !

Vreau acum să-i simt căldura…
Ce încet mă cotropește,
Și aș vrea să scap de ura…
Lipsei… celui ce cu foc iubește.

Ești la mare depărtare…
Și printre lacrimi eu suspin…
Iar… lipsa ta devine-un chin…
Când te doresc așa de tare.

Tu mă iubești… eu te iubesc…
Iar… de “dorit” nu mai vorbesc…
Te vreau alături… lângă mine…
Fiindcă… știi… așa-i mai bine.