Simțind cu ochii minții bobocul ce apare
Ea-l ia petală cu petală și-l pune-ntr-o scrisoare
Și-acolo-nchide gândul, viclean și tăinuit
Ca el să prindă viață în sufletul iubit.

Și radacini de cântec pe val ea a trimis
Luând ironic fiu hazardul de aliat în vis.
Dar ceas peste cărare a așternut ninsoarea,
Ei rămânându-i semn privirea ce oglindește marea.