Durerea mă înăbușă și se dizolvă-n mine,
Iar sângele zvâcnește și urlă revoltat,
Și inima-mi se îneacă în lacrimi de iubire,
În haos, anarhie, în trupu-mi blestemat...

Iubirea mă ucide, mă macină încet,
Și acum, pe dinăuntru, încep să putrezesc,
Iar inima îmi bate din ce in ce mai lent,
Pierdut în suferință, mă zbat ca să trăiesc...

Dar nu am nici o șansă, căci sunt un blestemat,
La moarte prin iubire de crudul meu destin...
Iubind un înger pur, făcut-am un păcat,
Iar viermii, fericiți, vor face un festin...