agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-04 | |
Ultimul moment
Pe geam apăreau scântei, era seara marii întrebări, eu vroiam doar sa iti spun ca noaptea aceea ar fi fost ultima …. Urma o mare dezamăgire , era dezamăgirea amintirilor noastre .Nu știam ca tu nu erai langa mine, te priveam… era doar umbra ta pe perete, oricum pentru mine erai aievea. Stăteai cu ochii închiși pentru a nu mă vedea , hoinăream langa tine prin tristețea cararilor pe care altădată le-am parcurs fara sa-mi dau seama . Acum insa nu mă inselam ,tu nu mă ascultai…nici nu era o problema . Fumam o țigara , așteptam un semn, credeam ca ai sa tipi. M-am ridicat, ti-am turnat un pahar cu vin , ascultam cum foșnetul frunzelor ce picau din stejarul din gradina zgâriau asfaltul…era groaznic de ascuțit…era țipatul tău. Ai răsturnat paharul pe fata de masa si ai început sa plângi mocnit . Nici nu mă așteptam la altceva știam ca asta e reacția fireasca pe care trebuia sa o îndur pentru păcatul de a fi cu tine . Te-am luat in brațe si am așteptat sa mă respingi …de ce nu ai făcut-o ? Am rămas tăcut si puțin impresionat de gestul tău de a mă privi in fata… dar ce păcat, nimic nu mai era acolo. Ce trista zi de toamna. Eu oare unde am rămas?...acolo?aici?sau nicăieri?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate