Doi copii stau pe trotuar de mult
si privesc cum dirijeaza circulatia
unul imbracat in gri si putin incult
care nu are idee ce rost are inflatia.

In vacarmul cuprins intr-un palc,
care cauta rapid rafale de succes
si nudurile acoperite cu nud talc
cu o permanenta cautare si acces,
parca apar misterioasele abilitati
de alungare a tot ce este esential
si fara mila se vor doar cantitati,
apoi claxoanele suna demential.

Si unii inteleg ca vartejul este lin,
altii au ochii numai tristi si amar
le este gandul ca frunza de pelin
pusa-n agonie intr-un gol hambar.

Linistea se lasa zadarnic asteptata
si doi copii uimiti privesc parada,
ei sunt singuri, fara mama,fara tata.
Va rog permiteti-le sa treaca strada!