Așa sunt eu, mai altfel...așa am fost mereu...
Nu mă-nțelege nimeni, doar bunul Dumnezeu,
Un visător romantic...etern îndrăgostit,
Purtând blestemu-n sânge, de-a fi idealist...

O lume un pic bizară, în care un biet vis,
Și dragostea ideală, te schimbă în învins...
Doar sex, putere, bani, e tot ce mai contează,
Și doar sortit pieirii, e cel care visează...

Aud fraze deștepte...șocante teorii...
Primesc remarci acide...subtile ironii...
Bărbații sunt doar porci, femeile sunt curve,
Iar eu...un biet nebun, ce nu știe prea multe...

"Iubiri impresionante", reduse doar la sex,
În care, învingătorul e cel cu palmares...
Idei freudiene...mi se aruncă-n față,
Concluzii din reviste, le pot găsi în viață...

Femei fermecătoare, ce-și spun idealiste,
Au vise sexuale, de-a dreptul fanteziste,
Sunt entuziasmate, vorbesc doar de iubire,
Iar când le-o oferi, nu dau doi bani pe tine...

Pretenții feminine?...Eu nu mai am cuvinte...
Doar bani, case, avere, găsesti la ele în minte...
Și chiar dacă în creier și-n suflet nu-i nimic,
Contează mult dotarea, acolo, sub buric...

Iar eu, doar un biet fraier, cu iubirile ideale,
Ascund de fapt, decepții, frustări sentimentale...
Ce să mai zic, frate, voi cam le știți pe toate...
Pot eu să mă opun...să nu vă dau dreptate?

Orgolii exacerbate...mândrii aprinse-n luptă,
Războiul dintre sexe predomină...triumfă...
Nu mai e loc în viață și pentru romantism,
Și chiar iubirea însăși, e împinsă la cinism...