O urma de regret se duce-n infinit
pe urmele celor ceee ne-au unit,
o vedem cum trece-n sufletelee noastre,
se strecoara, parca a-si gasi locul fara de moarte.

O simtim cum ne strabate,ne uneste,
eu cu apa tu cu sarea, ne vorbeste,
si tot ce facem e-n zadar...
lacrimi, lacrimi e al nostru dar.

O vedem cum pleaca si apoi revine
in fiecare zi si noapte ca o rugaciune,
tot mai rece-n vorbe si aspra-n suspine,
...si ma intreb ACUM CAND ESTI DEEPARTE DE TINE
:De cee tot mai vine ?