Eu sunt avântul crivățului rece
Și mai sunt lenea toridului de vară
Sunt ziua lungă și noaptea ce nu trece,
Sunt Soarele tomnatic, un zâmbet intr-o doară.

Eu sunt a nopții teamă și voalul ce iți cade
Peste privirea rece când ochii ți se-nchid,
Durere, sunt și crimă, sunt chin și arătare,
Sunt bucuria scurtă și lacrimi ce te-ating.

Și sunt asa cum vreau, cam trist și poate singur,
Dar ploaia-mi este soră și frate-mi este vântul
Ce-ti udă ție părul și ți-l usucă-n noapte,
Degeaba imi plângi soarta când inima nu-mi bate.