Suntem orbi-așa ne naștem toți...
Un orb nevăzator nu e mai nefericit
decît altul văzător.
El crede în nimicurile celor
văzători: lumină, cer, pămînt, oameni...
Le visează abstract,
le "vede" așa cum își dorește el.
Și chiar începe
să le iubească.
Pe cînd cei văzători
văd doar cruste...
atît de mult sunt obsedați de ele,
încît nu mai au timp să iubească...

Ochii nu pot sparge crustele
și nu pot vedea
dincolo de ele.