nu eram antrenat educat pentru luptă
dar mi-au suflat peste țărâna din piept
și m-au aruncat în arenă:
aveau ei undeva desenată o schemă
și-mi venise ziceau sorocul
nu numai că nu eram antrenat
dar nu eram nici măcar îmbrăcat:
victimă sigură m-au aruncat în arenă
vă vine să credeți? gol și desculț –
n-aveam nici copite rotunde ca mânzul
nici gheare lungi cum are puiul de urs
râdeau când strigam din gură de șarpe
se amuzau visau deja bătălia finală
(bă da’ urlă ăsta!
următorul hai dați-l mai repede afară!)
m-am trezit așadar între fiare ciudate:
încălțate în piele îmbrăcate în piele
se izbeau de mine cu mine
se urau se iubeau se mâncau între ele
n-aveam arme sau scut n-aveam gheare copite
în urechi le intram îi loveau adânc în timpane
ciudatele-mele-cuvinte-ascuțite
ei nu mă luau în seamă
(cine se uită la cel ce lovește de jos?)
se priveau în ochi nebunește ca zmeii
ce eram eu? ei erau! și deasupra lor zeii
dar erau din ce în ce mai puțini
(zeii nu! ei nu mor: nicicum niciodată)
în auz îi tăia cuvântul meu ascuțit
colțuros prăvălit ca o piatră –
și-au tăcut!
înțelept bătrân i-a-nvățat să facă aceasta:
uriașii tăceau să se-audă piticul!
gol desculț isteric flămând
urlam din mine căldura și frigul
nu vedeam cercul lor de priviri otrăvite
ignoram norii vineți înnegrind pumnii lor
urlam din mine căldura și frigul
visam să trăiesc voiam să-i omor
s-a cutremurat cerul când s-au năpustit
înspre mine
ce tumult! ce vacarm! ce scântei!
îngrozit alergam către poartă însă
de mari ce erau se izbeau între ei
zadarnic goneam și speram să aflu scăpare:
uși prea mari trebuia să deschid
mai ușor mi-ar fi fost să sap ca râma tunele
să trec ca șoarecele găurind cu dinții în zid
și-am tăcut!
m-am prăbușit cu fața-n pământ
așteptând ca umbra ce-o prinsesem sub mine
să mă-nghită pe veci să-mi devină mormânt
dar stăteau și plângeau suferind de uimire
(dependența creată de cuvânt e fatală!)
nici eu nu știam nici ei nu știau
că lupta-n cuvinte otrăvește – e boală! –
cer canceros ce-n plămânii de vis te doboară!
și-atunci bătrânul cumpătat și-nțelept
a impus vorbirea cuminte în șoaptă
după care a fost seară și a fost dimineață
și-n arenă a fost ziua finală
ziua prorocită noaptea din urmă:
fiarele încălțate în piele îmbrăcate în piele
au plecat murmurând ca o turmă
am rămas singur în arena pustie
cu privirea sticloasă gol și desculț
degetele mele unite ca pentru-nchinare
par gheare de urs
par copite de mânz