Sentimente pozitive,
sentimente negative
luptă pe câmpul amurgului,
cu raze înăbușite de nori...
Þipătul meu rupe
linia ascendentă a lunii prea rotunde,
ca un pântec, ca o femeie,
ce plămădește din clipe de frumusețe,
din ea însăși, iubirea.
Þipătul meu,
adânc, ca liniștea din miezul oceanului,
se unduiește printre pietre,
trezindu-le,
înflorindu-le.
Speriate, clipele își potolesc,
cu palmele transpirate,
inimile albe,
rotindu-se deasupra umărului tău,
adânc înfipt în carnea dorului meu...