Stiam despre mine ca sunt un om tare cinstit.
Atat de cinstit incat pana si cei mai cinstiti
Considerau cinstea mea o naivitate.
Acum am ajuns sa redefinesc cinstea.
Stiam despre mine ca sunt rabdatoare,
Mai rabdatoare decat piatra dintr-un rau,
Care rabda, rabda raul nemilos s-o macine.
Cum sa plece din calea raului?
Oare s-a nascut chiar acolo, in rau?
Dar am intins mana si am scos
toate pietrele din rau.
Stiam despre mine ca sunt un om cumpatat,
Atat de cumpatat,
incat mi-era suficient si nimicul
sa-l dramuiesc, cu grija.
Acum impart in portii, infinitul.

Stiam…Ca voi fi asa cum vreau sa fiu,
Ca sta in puterea mea sa fiu,
Ca vantul nu suiera niciodata dupa ziduri,
Ca sub acoperisuri nu ploua.
Dar acum totul e altfel,
Totul e cu susul in jos,
Ploua din pamant,
Ninge din iarba,
Norii gonesc pe asfalt,
Sinele trenului se incruciseaza,
Roua creste numai pe obraji,
Perna fuge speriata de sub cap,
Patul se crede invartitoare,
Cafeaua se scurge prin porii
Portelanului,
Pun sare si gust dulce,
Lamaia se dizolva in cana,
Vreau sa merg inainte
si picioarele mele o iau inapoi,
Vreau sa strig si tac,
Vreau sa fug si raman,
Vreau si nu vreau,
Inapoi, inainte,
Sus, jos,
Foc incrucisat.