Același oraș
rupt
dintr-o coajă de lămâie
se sprijină
pe-o coastă
de trecut ramolit.
Aceleași fețe
plînse de ani
își caută
pe strazile rătăcite
fericirea
absentă
în formă de stea
nimic nou-
doar un ochi răsărit din iarbă
ce ne roagă să nu-l strivim...