cuvantau zorii.
tipatul luminii
curgea prin vitraliul pleoapei.
ratacitul vis
imi innoptase la crestet.

tu
venisesi lacrimand
dintr-o ceasca
aburul cerebral al cafelei.
o tigara
dintre cele ce subtie
anii infipti in frunte
imi certa matinalele buze.

,,ce drac de femeie!``
mi-am spus.
mijlocul frant
de-atatea ceasuri de agonie
e mai proaspat azi
ca vreodata.
ochii de chihlimbar luminos
rataceau catre mine.

ce dimineata de hartie, Doamne.
si ce penel netrebnic
ma sfasie-n regrete.