agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-11 | | Înscris în bibliotecă de Adrian Munteanu
Ce simplu e amurgul acesta de sfîrșit
de toamnă ! Boi, pe dealuri, duc arătura-n vid. Septembre strînge-n doniți strugurii toți din toamnă, și-n tălpile-i desculțe îi calcă sus, în cramă. Ploaia veni cu sînge și cu furnici, din Sud ; cîte-un pîndar împușcă tăcerea ca un surd, și liniștea s-adună din mii de cioburi sparte. O fată, ici, în cîmpuri, a adormit pe spate, și-acum o duc țăranii pe umeri, pe sicriu un clopot își desfoaie buchetul arămiu, să prelungească parcă amiaza din vecerne ; e miros tare umed din fînuri ; e devreme, și-i lîngă raclă bine oriunde te întorci. Ca totdeauna , viața-i cu garduri și cu porci, cu vișini și neveste care au țîța seacă. În anotimp, simți pasul lui Dumnezeu cum calcă și numără pe mînă cîștigul din fîneți : mălai e pentru oameni și mei pentru stigleți. Cirezi halucinate mugesc pe după vie ; femei goale, în lanuri, au pielea pămîntie, și ai putea pămîntul în pielea lor să-l ai. Un popă - poate Naiba - cu mintea spre mălai, peste sicriu, cu brațul întins, blagoslovește. Din curba lui, pămîntul s-a-ntins, se umflă, crește, și cheamă către dînsul oamenii de noroi. Și oamenii se culcă cu sufletu-n noroi, îl scuipă, îl sărută, îl blastămă, îl iartă - și bulgării de noapte se prăbușesc pe moartă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate