Rostogolind in iarba noianul tau de visuri
Sub fosnetul de plopi povestea s-a tesut
Nebanuite trepte din tainice abisuri
Spre-o lume ideala ne conduceau abrupt.

Imbatranise cerul de lacrimile tale
Pustie era zarea fara un sir de plopi
Din umbra amintirii ne tot ieseau in cale
Tot felul de fantasme, de zmei si de ciclopi.

O mare in furtuna in suflet iti vuia
Si lacrima nebuna se-nvolbura tumult
Cu clipele pierdute mereu se rafuia
Caci grea era povara si-amarul mult prea mult.

Stam rastigniti in iarbi sub stelele subtiri
Si din causul noptii tacerea o sorbeam
Amestecand sperante cu mii de amintiri
Cand prin padurea vietii in vis tot rataceam.