agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-10 | |
Din freamătul albastru al albilor nouri,
Din albul vid, din cerul plin de goluri Un astru făr' de pată, mă arde-ncetișor, De lacrima din ochi se evapora ușor. De Dumnezeu uitat-am, acum mi-aduc aminte, L-am părăsit pe cand eram, copil fără de minte. El nu m-a parasit, și-un înger mi-a trimis, Să fie doar al meu, precum a fost proscris. Un înger sur, cu păru-i brun, și aripi de mătase Ce calcă lin pe iarbă, și iarba crește-n vase. Văzând lumina albă, ce schimbă lumea-n bine Eu totul am uitat, și totul m-a uitat pe mine. Mă freamătă în minte căldura, ce trupul mi-l aprinde, Mă copleșește încet, leșin, de dorul de Parinte. Conștiința mea e plină de fapte de prisos, Îmi plange albastrul suflet, de viața fără rost. Dar îngerul cel sur, puterea mi-o marește Þinundu-mă de mână cuvinte dulci șoptește Acolo sus în ceruri, El încă mă iubește Astfel speranța mea, în suflețel îmi crește Din soarele fierbinte, un astru calm se face Natura este mută și lumea toată tace. Nimeni nu știe cum, dar peste tot e pace, În cerurile sfinte, o poarta se desface.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate