agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-11 | |
***
dupa ce te-ai agitat o ora, plingeai in surdina pe-o canapea; alaturi ravel - concertul in g pentru pian si, evident, dezvelite, coapsele si fesele tale; cine te mai intelege si pe tine, Lolita ?... *** supla cum o linie e rara in puncte, zbintuita, insa pina la refuz amestecata intr-o poveste ciudata; zilele astea difuze ai vrea sa le schimbi pe sticla, Lolita, insa una e ceata care se-aduna pina la urma in apa si alta e fumul. nu-ti spun ca-mi pare rau, pentru c-ar insemna sa mint, dar crede-ma - ma bintuie praful; alungit intre indoieli, tensiuni fara fata, iarasi te-aleg pe tine, supliciul meu, Lolita. *** ma privesti azi de parca pui ceva la cale, insa te-asigur : tesi intrigi in ceata, zeito! toata aceasta mreaja, atent pusa la cale, scriind-o pe hirtie se-arata mai clara, mai limpede ca sticla. aici te ocolesc, pentru ca scriu despre tine – in versurile astea n-ai sa ma joci niciodata, Lolita. o siguranta de ceata cu fiecare rind - stiu : mint Lolita... mint... *** mustata lui dali – stranie marturie pentru sinii tai, Lolita; nu sunt pe liniile ei nici sfircuri, nici adincimi prea interesante, ci doar felul in care-ti admiri formele in fiecare oglinda si nebunia lui privilegiata. *** intristarile tale bruste – se-nchide in el sexul tau cum melcul intr-o odaie de taina; e-o cochilie in fiecare amanunt, in fiecare dres pe care-l porti ceva dintr-un detaliu al nostru; prinsi intr-o plasa cu ochii atit de densi te-ai intrista, Lolita, dac-ai citi poemele astea. *** veniti sa te vada, sa te admire, pustoaico, zeito, veniti sa te priveasca zbintuindu-te intr-o odaie rotunda, veniti sa iti sarute genunchii, sa-ti pipaie fustitele, ciorapii, veniti fara a banui... noi doi : Humbert si Humbert. *** ma banui de nu stiu ce lucruri ascunse, crezi ca in toate astea e undeva o intentie, un scop, banui ca urmaresc ceva; vei fi foarte surprinsa cind vei afla ca nu mint : nu stiu nimic din ce se-ntimpla, nici eu macar nu stiu. si poate ca-n ceata noastra aici e cel mai vag lucru; cit de false acele stridente, acele ascutimi atit de lipsite de vlaga, Lolita – toate... poate un singur lucru stiu : de intrebarea asta mi-era cel mai mult teama. iti vine sa rizi, m-ai pus in incurcatura, te zbintui mai departe; ce bine e sa fii Lolita... inghit in gol - a trecut si asta, acestor cresteri si descresteri as vrea sa nu le mai tin contul; peste hotelurile dimprejur a adormit, indecenta, toamna. *** inca nici un vers in poemele astea, Lolita, cum agitatia in gesturile tale; presupunerile care mai sunt de facut si pe care nu mai pariaza nici vintul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate