Te atacă dragostea
Ca rugina un corp de robot,
Aspră, tenace, subtilă.
Terifiat de colapsul tău sufletesc
Te rezemi de lucruri mărunte,
Jaloane imfame ale alunecării tale
Către nimic.
Te rezemi să nu ațipești în iubire,
Pradă unei degringolade abstracte.
Îți tremură ochii pe linia orizontului,
După un cer sau pământ.
Culisezi aerian și păgân,
Un nimic fluturând ilicit
Într-o primavară extraterestră,
Ce a fost refuzată tuturor,
Un glissando eteric și ecleziast.
Dragostea ta e ca o
Diferență de presiune
Între capetele unui tub infinit,
Fizică cuantică.
În alunecarea ta frivolă
Zgârii pereții sporadic,
Plin de speranta maladiva.