agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-11 | |
S-a dus si vara in care
trebuia sa imi scriu romanul... Si toamna si iarna; tot anul!... Aproape ca acelasi mai sunt inca, e doar ca altfel trec ele, lucrurile pe langa. Eu... respir aceeasi respirare si iarna vreau sa plec cu cortul la aceeasi mare. Am aceeasi prieteni de altadata si iubesc aceeasi fata. Nu mai sunt singur si scriu mai putin acuma, Si nici acum nu-mi doresc (cum nu mi-am dorit niciodata) o pereche de "adedasi" puma. Rad mai mult pentru ca lumea mi se pare mult mai nebuna, Ma uit nu singur de data asta tarziu in noapte la stele, la semafoare, la luna... Timpul pare veridic; trece... Imi ridic din temelii singur... un milion de Mecce. Toate, ce sa mai! trec... Cat mai sunt altii raman, apoi, mai incolo poate si eu plec. Nu sunt cu nimic mai bun decat altii (sunt roman) desi altceva credeam mic fiind, Cum nu sunt deloc mai mari elefantii decat sunt eu existand si iubind. Noptile nu le mai dorm si nici nu mai am propriul meu pom; Port pantalonii rupti in zilele astea si prinsi in ace de siguranta, Cred in forta ariana a diviziilor Panzer. S-a dus si vara in care trebuia sa imi termin romanul. S-a dus si viata lunilor furibunde, -tot anul-
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate