privesc cadavrele insirate pe campuri.
au fost oameni candva,
imi spune glontele suierandu-mi prieteneste la ureche.
iti vine sa crezi? ieri mancau bucata de paine
si-si sorbeau portia de apa din gamela,
imi sopteste sarpele incolacit prieteneste
pe pulpa piciorului meu.
nu te misca. azi dusman ti-este vantul
eu nu mai plang
imi spune ochiul mort al celui din fata mea.
eu nu mai alerg
imi spune piciorul de alaturi,
ma odihnesc.
langa mine moartea rade dezvelindu-si dintii
si ma striga pe nume.