M-ai strâns între pleoape
până când am curs broboane
și m-am adunat în coșul pieptului
peste ziare vechi, frunze ofilite,
dresuri deochiate și tutun de pipă.

Ai șters trecutul cu mine,
fără să mă potrivești,
fără să mă scuturi
în afara ferestrei
nici înainte și nici după.

Adună-mă, întregește-te,
aruncă-ți ochii în oglinzi,
poartă-mă în buzunare,
dar niciodată să nu te ștergi
pe față de mine.