variantă a compilației formată din poeziile
“În grădina sufletelor alge” si “Anotimp”,
recitată la cenaclul de la Iasi, 14.05.2004

Ne vom întâlni, îmi spuneai,
într-un martie simplu,
alb,
cu tendințe de-azur
și-ntunecimi de șoapte.

Sau poate grădina sufletelor alge
ne va fi prelungire-n aprilie, alb,
cu pigment de roz,
și-n flori uragane,
acolo unde sufletul pereche stă bine ascuns.

În miezul măr
ne vom atinge,
în duhul întorsurii, roditor,
din vârful degetelor razante patimii,
în fântâna de lumini cardinale
ce ne suntem,
pe rând.

Apoi, în mai
când va fi, iar,
albă relaxare cu gust de cireș,
vom așeza, mai presus
de fiecare umăr drept,
ochii fructului copt
într-o plutire amăruie, lentă,
fără privire sau gând,
de ajuns.

Cu buze vișine,
la revenirea în alb,
vom săruta pragul de iunie,
îndoindu-ne-n alge de noapte,
ispite marine de verde,
sub linia dreaptă
a rădăcinilor
ce-au fost prinse
la umbra unui alt nenăscut
anotimp.

Ne vom întâlni;
ne vom întâlni
în grădina fiecărui an,
alb, îmi spuneai…

Pe cer trec suflete pereche
în unghiul de timp șlefuit
prin nisipuri.