Chipul lui palid o-nfioară;
Mort și frumos în nemișcarea lui
Pâlcuri de sumbre îndoieli o-apasă:
A fost al ei și-acum e-al nimănui?

Iar amintiri, iar semne și iar lacrimi;
Și-l mai privește iară și-l sărută,
Suspină și-i promite că nu-l uită
Iar trandafiri, iar gânduri și iar lacrimi;

Și s-au iubit sau nu sau poate...?
Nici ea nu știe, nici el nu a știut
Doar noaptea ei e goală, fără vise;
Mai goală însăși decît somnul lui.