Ziua cerne din cruci albe
paralel cu zborul palmelor
peste visul cuibarit lamelar
intre clipa si inima ,
Dorul respira cataleptic
intr-o ocheada eterica
printre ridurile zeilor goi
ce cuprind lacrima poeziei ,
Deasupra , ochii luminii
ne privesc simturile forfecate
intre temple si carne ,
vajaie linia inimii moale .
Ard culorile anotimpului
in irisul secerat de iubire ,
gandul vibreaza celest
pogorator pe aripile zilei .