Poate să ningă în râuri
de soare
și cerul să-și adune uscatul
în nori.
Să cadă ziua în gheare
străine
și verdele sã uite
sã mai respire.
Ce era piatrã,
acum sã fie nisip,
sãgetile clipei sã loveascã
în cupolele eterne.
Soarta sã-și blesteme
visele împlinite,
curcubeul sã orbeascã speranta
închisã în noi.
Si atunci,
strigãte fãrã înteles
se vor lua de mânã
cu omul
și-l vor învata
sã opreascã timpul.