Și așa am murit!


Mi-am asfixiat spiritul
între patru coli albe
imaginandu-mi că ca suferă
de claustrofobie,
l-am spintecat cu ură,
cu 666 de lovituri de peniță,
privind în oglindă
cum se zbate în licăriri
roșiatice.

Așa am murit,
spânzurându-mi dorințele
de cuvinte,
otrăvindu-mi visele
cu supradoze de singurătate,
împuscandu-mi speranțele
cu hohote de criminal in serie.

Așa am murit,
cot la cot cu Dumnezeu,
cântărind pe balanța păcatelor
diferența dintre asasin și sinucigaș.