agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2591 .



cate ceva despre fericire
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ala ]

2004-06-26  |     | 



construiesc din inerție,
coloana infinitului către nicăieri
de ce/ pentru ce/cine
'pentru ce' se întrebă de ce
iar 'cine' se întrebă pentru ce
mă amețeau cu setea avidă
de a primi rețeta universală.

“a, nu era nici aici, bat-o vina…”

îmi pun trasfuzii și-am să-mi fac plinul,
de infinit….

Ipoteza I

eu nu sunt decât picătură
în amalgamul clipei ce se stinge
nu înțeleg să îmi acord nici scop, nici nume
universul se creează în fiecare secundă, în mine.
asemeni valurilor ating uneori țărmuri,
nimic nu rămâne fără urma sărutului amar
dăruit nisipurilor oarbe…
dar știu că pot fi pace așa cum sunt furtună
eu chiar creez universul, sau ‘sensul’…chiar…
acum.

“dacă știu să fiu fericit,
pacea îmi odihnește chipul din spatele măștilor suportate,
singura mea menire este să dezlănțui țărmurile,
din mine,
și să sărut nisipul altor maluri”

Ipoteza II

eu, sunt totul, deși,
azvârlit din clocotul infinitului,
mă preling dureros spre maluri,
apar, mă dezbracă de vise, mă chemă,
mă-noadă de mine și de sensuri ascunse,
dispar apoi sub sărutul,
Fetei Morgana.
însetat mă revolt împotriva ființei-
coloană a infinitului către nicăieri-
spartă în cioburile
sufletului ce nu mai știe răspunsuri,
sperând la transfuzii cu rețete prefabricate.

“nu contează că mai sunt, uneori,
fericit,
niciodată nu voi ‘fi’ , mai mult de-o secundă,
nu mă știu, nu mă aflu,
alunec ca pustnic, fără destin…”

și ipoteze, mai sunt, infinte
nuanțe/refuzuri/
spaime/
spargeri/
tânguieli/
plânset…

un înger și-un demon
își vor dezvrăji,
un om uitat,
printre ițe,
in labirintul unui infinit
cu sfârșit.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!