Sortit să fiu eliberat de timp,
Aventura nu m-așteaptă-n prag,
În Crăciunul sinelui sunt îmbrăcat în alb,
Iar noaptea îmi apare-n nimb.

Lăsat să mă tem de frica ce-mi va fi,
Durerile mi le-am ales pe plac,
De-atâta întuneric nu știu ce să fac,
Născut fiind pentru a te rătăci.

Cuvântul să nu-mi fie șters,
O rugă se înalță din mâini împreunate,
Mă încăpățânez să freamăt în zile-ngreunate,
Lecția de umilință o-accept în fiecare zi.