agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-07 | | Înscris în bibliotecă de gabriela florina david Nu totul există pentru a fi scris. Nu tot ce e scris e pentru a fi citit. Lectura nu epuizează tot ce e scris. Există rest, și ne scăldăm în el. Bănuiai? Căci nu te pot întreba dacă „știai”. Astfel de lucruri (și altele , mult mai teribile) cel mult se pot bănui, presimți, ca și cum ar ține de domeniul viitorului personal și planetar. Planeta nu-i tot timpul universală. Universul nu-i neapărat cosmic. Presimți și scrii, ai în spinare (sau la șold) hrană pentru o zi. Presimți ceea ce nu vei putea niciodată să simți. Chiar de-asta presimți: să te scutești de-a simți, de-a scrie, de-a ține cont de ce-ai scris, tu și ai tăi. Scrisul e o descărcare de povară. Glume pe seama morților: ce-or face ei acolo, de ce s-au ascuns, ce atingeri (fără trup, sau cu cine știe ce ditamai trupul!), ce suprapuneri, împerecheri, întrepătrunderi, înlocuiri de ființă se țin lanț în jurul nostru, ținîndu-ne-n lanț, epuizînd posibilul căruia-i știm (uneori nici măcar) numele? Fac ei acolo cumva ce nu putem face noi aici, așa? Azi m-am născut, dar mi-amintesc viața mea de ieri. Dispare, fuge, se lasă ilegal trecută „granița” carnea, a fost o metonimie de carne pe cînd nouă nu ne stătea gîndul decît la suflet și spirit (ca derivat al acestuia, ca „subprodus”): acum spiritul rămîne, tot, aici, în grija noastră, povară. Carnea a fugit, s-a făcut carne universală, trup cosmic – spiritul a rămas, tot, de la origini și pînă acum, aici, în grija noastră. Planeta-i rezervația (sau cimitirul) Spiritului. E numai spirit aici, spirit azi, spirit mîine, și carnea nu-ncetează să fugă, să se facă trup – adevărat – altundeva, departe. Am ratat – ratăm – forma de trup a spiritului. Spiritul tot rămîne aici, carnea zboară. Raport de inversă proporționalitate. Contratimp. De aici – „timpul”. (Tot ce-i gîndit și dispare, căci l-am construit.) (Ruine în construcție.) (Punctul unde adaugi, pui peste, e punctul de unde începe scăderea.) (punctul de lipitură e viitorul punct de ruptură. De-aici – timpul.) Ieșirea din paranteza pămîntului. Ieșirea din paranteză. Cum să ies din paranteză, în bătaia diferitului? (!) Am ieșit (am ieșit?): ce bine era! Ce bine a fost! Ce bine va fi! (Va fi vreodată bine?) (Dacă voi fi, va fi bine.) (Cînd voi fi, va fi bine.) Cînd sunt e nemaipomenit. (Între insule – mare.) (Între atomii de apă, atomi de om.) (Între mine și tine – atomi de dorință.) (Insule.) (Insule fericite, insule de revoltă, insule înghițite de marea de trupuri.) Drumul e o invenție epică și didactică. Istoria, dacă nu-i drum, se face praf (atomi de istorie). Calea nu trebuie parcursă, ci anulată. Calea nu te duce, ci te aduce în brațele țintei, să nu o mai vezi, să n-o mai dorești. Ne-a înghițit ținta! Căci am parcurs drumul, fie și-n zbor. Distruge calea – calea îndepărtează, abate, mersul pe jos face corpul frumos, mersul pe drum te face scrum. Pașii rimează, ritmează, rima întunecă auzul – ți se pare că vezi. Vezi că drumul se îngustează, se subțiază, la capătul drumului te faci mic, mic de tot. Aici erai tu, acolo ești acela: un altul, cu spatele la tine, un obsedat, un încrîncenat, un nelimitat. Mergi, dar mergi fără drum, în așa fel încît să strici drumul, să rătăcești drumul: drumul poate fi rătăcit, ia-l cu tine, du-l unde-ajungi. Sau stai acasă și lasă-l să te sugrume! Mai bine un dans, ceva, să-și muște drumul cap cu cap. Þipi, sari, de bucurie, de durere. Te zvîrcolești: lași urme ce împotmolesc drumul, care -l sfîrșesc. Gîndesc ca să-mi sucesc mintea! Scriu ca să obosesc! Citesc ca să uit! Ca să-mi adun mintea sub un alt chip, în altă parte, pe dealul din față, pe trotuarul de vizavi, peste drum – să tai drumul! Și să te iubesc ca să mor |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate