Am sabii patrunse in retina,
am ajuns un istovit de lume,
se striga ca nu mai e benzina,
iar ale mele dureri n-au nume.

Statuia goala e-o lira boreala
si pe val de smoala o asculta
adunatii, prinsi de o raceala,
care vor sa moara; si-o saruta.

Imi asez peste durere flori,
lacrima-mi apare fara sange,
caut tril in croncanit de ciori,
sunt trist dar nu pot plange.

Se pierd imagini de izvoare,
peste dureri se pune bruma,
nu mai aud, nimicul moare,
din val ramane numai spuma.

In rai ne-am ales apocalipsa
si temeinic inaintam sensibil,
raiului ii ducem astazi lipsa.
Tarziu.Timpul e ireversibil.