Dor de Cosânzeana verii

Un râu de flori
Ca după o ninsoare
Mi-mbrățișează tălpile
De împrimăvărare.

Stăm doi pe un cuvânt
Și i-am cerut iertare
Așchii de cer renasc
O-nmiresmată zare.

Ochii de lup sticlesc
O teamă ne trezește
Din fildeșul privirii
Sclipirea se ivește

Secundele răpite
Picură pe sprâncene
Se cerne praf de îngeri
Pe frunți de Cosânzene.

Adâncul galben trece
Pe o potecă clară
Respiră foarte rar
În dorul lui de vară