Locurile plangeau cu lacrimi de ingeri ,
trepidatia razbatea mai mult decat
permitea marginea orizontului
si se deschideau ochii spatiilor
in cluburi de noapte fermecate .
O femeie dansa in ritm de manele
alaptandu-se cu sarea lacrimilor astrale ,
soldurile ei rataceau in imaginatia
privitorilor iar sanii-portocale rivale
se-ngramadeau in ultimele doua
sensuri ale clipei pentru existenta ,
doar buza ei de joc fu neatinsa
de lacrima si innopta pe visul meu ,
aflat mai aproape de marginea ringului
si mai aproape cu 100 de euro de inima ei ,
isi lasa pasii sa coboare , odata
cu ultimele ei ascunzatori si se unduie
moale , trepidand in balans cu lacrima
locului si ma fura intre tainele ei primare
ca o muza curgatoare cu solduri regale
apoi pacea inunda lacrimile si se facu
de zi ... era simpla visare ?