Am stins lumina tăcerii
Sugrumând-o cu căngile-mi
Păcătoase, singura mostenire
Lăsată de Vechii Părinti
Zborurile diafane s-au facut tărână
Adunata in movile
Fumegand a desfrau nevinovat
Născut odată cu lumea
Fugiti din leagănele visării!

Zebrele, ele au tabăcit sub copite
Covorul pur al statornciei
Acum haosul ce cuprinde gradina
De-abia mai tine acel iz aproape insesizabil
De armonie abandonata
Vrajmăsită de sulitele înfipte
În coastele păzitorilor de cretă
Au scuipat din secile damigene
Icoane păgâne profanând
Cu pustiul lor
Eternul.