Mi-e sete de tine,iubite,
de ploaie și de labirint!
Ajutor!Ajutor!
Þipă celulele moarte!
Se usucă sîngele și plasma densă!
Mor muște izbite de părete!
Prea e îngust spațiul-
murim pînă la urmă
și noi-izbiți de peretele neantului.
Ce păcat,iubite,
că nu se scrie pe morminte:"Nu Deranjați!"
Altfel am fi putut savura din
carnea-ne crudă,
în tihnă,
alături,
ambii,
pînă la infinit!
Dar lacomi sunt și viermii,
ce sîngele ne sug!
Rămînem iar schelete,
și-am vrea să bem din stele-lapte
din sfîrcuri de comete-
catifea!