Femeile cu cearcăne de abur distilat
Pictate neglijent între eu și supraeu
Sâmbăta dimineață
Când vor fi trebuit să doarmă închise pe divan, dar ele
Sătule de situația incertă a interbelicului
Intră nepoftite în tablouri și pereți
Întinzând umerii spre pensula
Bătrânilor suprarealiști din orchestra catedralei
Au degete tremurând de neașteptarea
Descompunerilor chimice târguite pentru altar
Iar eu, ridicându-mă în mâna stângă
Salvez așteptarea atâtor culori impare
De roșu englezesc până la amiază
Nediluat și neatins în buza Lui
De aburi întinzându-se calic
Peste divane cu femei și altele oculte
Mult mai apoase la gust.
Bătrânii reinventează arătările tinereții lor cruciate
Din modele, scoici și pânză de damasc
Petrecute peste pulpa violet, mușcată
Ce-mi zvâcnește la atingerea împărtășaniei.

Oana Solike